Bucegi Adventure by Jeep

Toata lumea a ajuns intr-un fel sau altul prin Muntii Bucegi, fie ca ati urcat cu piciorul si rucsacul in spate sau ca ati urcat cu telecabina sa vedeti Babele si Sfinx-ul 🙂 O optiune interesanta si cu multe obiective de vazut este sa apelati la soferii din Busteni care va plimba cu o masina de teren 4×4 si va ofera o aventura superba care merita toti bani. Nu stiu toate locatiile unde puteti ajunge cu ajutorul jeep-ului, dar va prezint mica mea aventura din Bucegi alaturi de ei. 🙂

Totul a pornit cu dorinta de a urca cu telecabina pana la Babele. Evident am ajuns in Busteni dupa-amiaza, cand mai era o singura urcare/coborare a telecabinei, si costa dus-intors 67 lei…  Baietii care stau cu jeep-urile parcate in zona telecabinei, de obicei fac oferte calatorilor, si urca pana la Babele pentru suma de 50-60 de lei de persoana. Este o afacere buna 🙂 Dar daca va intereseaza, pentru niste bani in plus, aveti sansa sa extindeti plimbarea la cateva obiective suplimentare din muntii Bucegi… obiective absolut fenomenale… Plus, este o aventura in sine mersul cu un Jeep pe drumurile accidentate de pe munte 🙂

Traseul a fost astfel:  Busteni – Sinaia -Podul cu Flori – Cabana Bolboci (langa lacul si barajul cu acelasi nume) – Cabana Padina cu trecere pe la Pestera Ialomicioara si Cheile Tatarului – intoarcere in jurul lacului Bolboci si inapoi pana la Busteni. Pretul pentru acest traseu: 100 lei de persoana.

Ok, zis si facut, intrebam unde ne poate duce, cat costa, ne intelegem asupra traseului si pornim. Noi eram 4 oameni 🙂 trecem repede de Sinaia si pornim pe un drum mic si al naibi de ingust, cu un pic de panica cand vedeam ca masina in care suntem este mai mare de jumatate de drum si pe contra-sens vine o masina la fel de mare :)) dar a fost totul ok, fara probleme sau accidente (drumul era un pic mai mare decat parea, plus ca Jeep-ul putea, la nevoie, sa iasa in off-road usor)… Prima destinatie de pe traseu: Podul cu Flori.

Pana sa ajungem la Podul cu Flori, soferul ne-a oprit pe o colina sa admiram privelistea, si vai ce priveliste intradevar. Se vedea ca domnul sofer stie unde ne duce 🙂  la aceasta prima oprire am avut si sansa sa vedem cativa magarusi insotiti de cativa caini de stana si un pastor, ce coborau agale pe munte. Peisaj superb, experienta tare, aer de munte proaspat 😀 Si cel mai amuzant a fost ca pe aceeasi colina cobora pe drum un biker cu motocicleta oprita 🙂 doar era destul de abrupta panta pentru a cobora cu motorul oprit.

Dupa cateva (multe) fotografii facute aici, ne-am urnit la drum mai departe. Dupa ce am continuat pe drumul bun si asfaltat am intrat pe un drum forestier, cu multe gropi si hop-uri, unde am fost aruncati prin masina un pic :)) nu tare, pentru ca soferul nostru a mers incet sa nu ni se faca rau 🙂 incet incet am ajuns intr-un platou in varf de munte, platou de unde aparent au fost luate pietrele pentru construirea Barajului de la lacul Bolboci 🙂  Acest platou se numeste Podul cu Flori si panorama ce s-a deschis in fata ochilor in toate directiile ne-a rapit un pic respiratia…  Si pentru ca tot v-am precizat de Lacul Bolboci, din acest punct se vedeau superb lacul cat si barajul, iar in departare puteam admira si Vf. Omu, care parea foarte foarte micut 🙂

Cautand cateva informatii online am aflat de cartea: „Vraja Bucegilor” (publicata 1926) a lui Nestor Urechea in care avem o mica descriere a Podului cu Flori si a provenientei numelui acesta (trebuie sa revin aici sa vad florile de mai):

„Ne-am suit pe muntele Zanoaga, care infatiseaza doua originalitati:
partea sa cea mai inalta este incoronata de stanci alcatuind ca o
cetate iar jur imprejur, ca o cingatoare, un platou numit Podul cu
Florile care, dupa cum ne lamureste Ciulica, prin Mai, cand inca n-au
sosit turmele pascatoare, este, prin bogatia florilor sale, o
minunatie din povesti.”

Am terminat si aici de facut fotografii si am continuat mai departe catre Cabana Bolboci… Am ajuns aici chiar repede si ne-am gandit sa stam sa mancam o ciorba calda. Din pacate eram un pic in criza de timp (din moment ce am inceput aventura cam tarziu) si deoarece vroiam sa ajungem la Pestera Ialomicioarei sa intram sa o exploram, ne-am decis sa sarim peste ciorba calda acum si sa o savuram la intoarcere.

Continuam astfel pe langa Lacul Bolboci prin Cheile Tatarului spre Padina si spre Pestera si Manastirea Ialomicioarei. Si ne bucuram binenteles de o priveliste superba de alungul drumului… Ajungem la pestera, unde soferul ne zice ca ne asteapta pana terminam turul (aproximativ 40 minute).  Deci, oficial pot spune ca a 2-a destinatie a traseului a fost Pestera Ialomicioarei.

Zis si facut, ajungem la intrarea la manastire, si ramanem socati un pic de diferenta de temperatura. Pe o parte a portii, caldura mare de vara dar dupa primul pas dincolo de zidul de la manastire, frig brusc,  suficient frig cat sa ne vedem respiratia in aer si cum eu sunt un mare iubitor al frigului eram fericit si in extaz ca scap macar un pic de soarele asta… In pestera temperatura mai scade inca putin, dar nu prea mult… Pestera este destul de mare si necesita un pic de atentie la navigare, intalnim culuare unde trebuie sa ne aplecam, altele in care pasim cu grija pe niste scanduri pentru a nu cadea cu piciorul in apa rece ca gheata ce curge pe langa noi, trepte si scari spiralate si inguste, formatii de piatra ude si un pic noroiase, dar toate impreuna formand ceva absolut superb… Daca nu stati bine cu partea de curaj, nici o grija, nu va obliga nimeni sa parcurgeti toata pestera, dar macar pana in sala mare trebuie sa ajungeti. Nu cred ca pot pune in cuvinte frumusetea acestei pesteri, trebuie sa ajungeti aici sa vedeti cu ochii vostri si sa explorati cu propriile voastre picioare…

Dupa o ora si un pic (ne-am miscat mai incet in pestera, mai ales cu doi fotografi care incercau diverse obiective si setari in pestera), am revenit la masina si am pornit din nou catre Barajul Bolboci, dar de data aceasta pe partea cealalta a lacului…

Ajungem astfel la al 3-lea obiectiv al calatoriei, mai exact Lacul si Barajul Bolboci, unde parcam masina si traversam barajul la pas incet, mergand spre Cabana Bolboci si o ciorba calda de vacuta (care tin sa precizez ca a fost absolut delicioasa). Dupa ce am traversat barajul am observat si un semn care avertiza trecatorii la prezenta viperelor in zona… dar a fost ok, nu am intalnit locatarii naturi 🙂

Dupa o mica odihna bine meritata am pornit din nou la drum de data aceasta inapoi spre Busteni langa Hotel Silva de unde am si pornit. A fost nevoie de un mic detur prin Sinaia unde am fost nevoit sa imi recuperez incarcatorul de la telefon pe care il uitasem la cazare unde am stat seara dinainte… deh, asa este la batranete… Sper ca v-a placut povestea si sper ca v-am facut curiosi si v-am crescut pofta de aventura si de locuri noi…

O zi buna si calatori placute tuturor si in final cateva fotografi binenteles, sa vedeti mai bine ce am facut si ce am vazut 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: